Gânduri presărate cu alcool

Mereu m-am întrebat dacă atunci când scriu, El realizează ce om norocos e. Sunt multi care își doresc ca cineva sa scrie despre cât de frumos le sta cu barba nearanjata, despre cât de bine arata dimineața sau cum le suna vocea când abia se trezesc. Oare de ce oamenii nu apreciază ce eforturi facem pentru a-i trata cât mai bine posibil? De ce fiecare fugim după cineva cu care nu avem nici măcar o șansa? De ce ne îndrăgostim de omul care ne va răscoli viata cel mai mult, fiindcă ne va face sa credem ca ne vrea, în timp ce va discuta cu încă una la masa la care cu o seara în urma, ți-a furat primul sărut?
"PRIMUL SĂRUT..."  iți spui tu. Parca încă îl poți simți pe buze. Te cutremuri la amintirea privirii pe care a avut-o înainte sa o coboare spre buzele tale date cu un ruj grena. Tu știai ca acolo e cineva care te privea cu interes. In acel bar. Acolo era un băiat căruia i-ai frânt inima când l-ai sărutat pe cel care, nu la mai mult de o zi, o va frânge pe a ta. Știai ca ești privita, dar ai vrut sa-i demonstrezi străinului de lângă tine ca ești a lui, ca doar pe el îl vezi, în timp ce, la polul opus, săgeți și lacrimi cădeau din ochii băiatului care te cunoștea cel mai bine pe lumea asta. Si tu o știai bine. Cândva fusese ancora ta, fusese omul care a fost lângă tine când lumea era împotriva ta, pana în ziua când ai decis ca meriți ceva mai bun și asa a trecut timpul peste voi și v-ați uitat. EL nu te-a uitat și nici nu te-a înlocuit, însa tu.. tu ai făcut tot posibilul sa fie mereu cineva lângă tine. I-ai blocat căile spre inima ta și nici nu ți-a pasat.
Acum era rândul tău. Ai trecut pe lângă cafeneaua aceea în care iți furase inima iar acum o spărgea - parca o scăpase intenționat pe jos. El era acolo, arătând la fel de frumos ca și în prima seara dar ceva în interior știa ca nu te aștepta pe tine și chiar asa e. N-a trecut mult timp și cineva s-a așezat la masa cu el și zâmbetul lui a devenit la fel de mare precum era când te privea pe tine cu o seara în urma. Si atunci ai realizat, când inima începuse sa te doară și ochii sa-ți fie inundați de lacrimi, ca tu gasisei iubirea cândva dar ai lăsat-o sa plece. Ratasei trenul iubirii și știai ca n-ai cum sa-l prinzi din urma, nici nu puteai sa iei un altul pentru a ajunge la destinație. Cumva pierdusei luna numărând stelele.