Catre cel mai mare regret al meu.
-Am pus scrisoarea asta intr-o sticla si i-am dat drumul in mare. Daca o gasesti tu, te rog, da-i-o lui.-
Uneori mi-as dori ca si tu sa stii. Mi-ar place ca si tu sa știi totul. E greu uneori - e ca trezitul de dimineata, atat de greu e ca sa iti spun ce simt - ce inca simt chiar si acum, dupa zeci de luni. Inca-mi doresc sa dau timpul inapoi, sa ma intorc cu tine la perioada cand filmul vietii noastre ne ducea pe acelasi drum, in aceiasi directie, tinandu-ne de mana.
Suntem atat de departe unul de altul. Ma intreb adesea daca atunci cand ploua, te gandesti la mine. Stii si tu sau poate acum ai uitat, dar ploaia era "lucrul nostru". Ca doi copii timizi paseam in ploaie, ne plimbam, ma sarutai cand ma asteptam mai putin. Sper ca atunci cand ploua, sa-ti aduci aminte, cu fiecare picatura care cade pe trupul tau si pe al ei, sper sa iti aduci aminte - de mine, de noi.
Tot ce poti face uneori e sa astepti sa treaca; se spune ca totul trece, cu sau fara urme. De ce inca simt cum mi se taie respiratia cand iti aud numele? De ce te caut in multime? De ce-mi doresc atat de mult sa fiu in locul ei? De ce "noi" e cel mai mare regret al meu?
Stiu cat de mult iubesti marea, iar acum stau si ma intreb daca ai putea inota in oceanul de lacrimi pe care l-am facut pentru tine, insa... stiu bine, va fi si ea in peisaj. Intr-un loc care nu ii apartine. Eu trebuia sa fiu acolo, langa tine, pe nisipul cald, sa stam imbratisati de la rasarit pana la apus. Tii minte toate planurile? Acum a ramas doar cenusa din ele, caci au fost ucise de altcineva. De ce ea? De ce din miile de zambete, chiar ea? De ce ai ales ca ea sa fie "Smile" a ta?
Inainte sa pleci din viata mea, mi-ai spus, printre fumurile de tigara, ca noi nu mai avem sanse, caci tu nu ai un loc al tau, ca tu esti un calator si ca nu ai putea sa ma iei cu tine; imi luasem decizia de a pleca dinainte, asa ca ti-am oprit spusele aratandu-ti pasaportul meu. Te-ai oprit si dupa ceva timp, mi-ai zis "Am inteles.", pe acel ton al tau cand te durea ceva, dar niciodata nu mi-ai zis ca te doare.
Poate ca si tu regreti ca nu mi-ai spus. Poate daca mi-ai fi spus "nu pleca!", n-as fi facut-o. Poate ca acum...
As fi vrut ca noi sa fim acum pe plaja, chiar si pe frigul asta, de ziua ta, sa lansam un lampion si sa ne dorim un viitor impreuna...dar e ea. Mereu va fi ea.
Sfarsit.
