Express Ourselves

Ceva mai diferit de data asta...

Societatea ucide

Oamenii isi bat joc.

Unii nu apreciaza ce au acum, apreciaza numai dupa ce raman fara acel "ceva" 

Ii dai totul si pleaca, ramai doar cu "nimic"

Oamenii te uita.

In viata, trebuie sa sti sa si priezi, nu numai sa castigi.

Cateodata, numai muzica te alina.

Oamenii se schimba

Fa ce vrei, ca oricum te judeca.

Atatea vise intr-un singur om...

Acel moment cand ti se spune ca esti cea mai mare realizare a cuiva...

Cine sa ne mai inteleaga?

 Muzica e tot ce ramane.

Cu fiecare tigare fumata, esti mai aproape de moarte, realizezi?

Acel moment cand ai nevoie de o imbratisare...

Muzica mi-e mama, muzica mi-e tata.

 Oameni falsi.

Sunt motivul tau de a zambi sau motivul tau de a plange?

Intr-o zi am sa ma uit inapoi fara regrete.

Copilaria? Singurul paradis pierdut. De ce ne-am grabit sa crestem? Sa dam piept in piept cu greutatile vietii? De ce toate astea? 

Sunt o visatoare.

Unii raman aici chiar daca pleaca...

Fac ce vreau, cand vreau, ce vreau si stiu ca nu-ti convine...

Fac ce vreau, cand vreau, ce vreau si stiu ca mi-e mai bine! 

Atatea stari, nopti nedormite, lacrimi, cuvinte urate la adresa fiecaruia din partea "societatii", atatia prieteni falsi, atatea zambete false... iar atunci cand mori, toti te iubesc.

Societatea ucide. Societatea judeca, fara sa te cunoasca.

Daca-mi sti numele, nu inseamna ca ma cunosti.

"Ma suni cu numar privat, iti raspund si doar asculti, spune-mi cat mai ai de gand sa minti ca ai incercat sa uiti?"