EU.
Exist. Prin munti de agonie si sperante false, exist. Respir, deci exist. Fac umbra pamantului, deci, exist;
Am fost un copil diferit. Nu mi-a placut sa-mi expun niciodata gandurile cu voce tare, pentru ca vedeam la cei mari ca tot ce ziceau se intorcea la ei parca muscandu-i, lovindu-i, trandindu-i la pamant.
Mi-a fost frica sa spun contrariul multimii. Mi-a fost frica sa fiu "eu". Mi-a fost frica sa nu fiu aratata cu degetul fiindca in locul muntilor de fericire pe care-i vedeau altii, eu vedeam, pur si simplu, realitatea - munti de probleme si avalanse de cuvinte urate, nori negri de certuri si tristete. Dar e ok, fiindca fiecare are realitatea lui.
Fiecare se invarte in bula lui de sapun si trebuie sa fie atent pe cine primeste inauntru, ca oamenii au multe fete. Stii cum e? Am primit in bula mea de sapun oameni cu fete blajine si zambete perverse ascunse dupa aceste masti, care cu primul ac au incercat sa-mi darame tot ce cladisem. Probabil de aici sa zic ca am probleme cu increderea in oameni. Iar altii au intrat in bula mea incercand din rasputeri sa-mi arate ce fel de om sunt si sa ma schimbe doar in bine, dar i-am aruncat cu prima ocazie. Si regret, regret, regret. Imi lipsesc oamenii buni. Imi lipsesc oamenii care zambesc din toata inima cand ma privesc. Imi lipsesc oamenii care mi-au aratat drumul drept in viata. Imi lipsesc oamenii.
Cu timpul, cand am crescut, am prins curajul sa spun "nu" cand multimea zicea "da", iar pentru asta, am fost un om aratat cu degetul, dar am invatat ca sunt multe de invatat de acum incolo si ca drumul in viata e cel pe care-l alegem noi, nu pe care ni-l dicteaza altii...pana la urma, vorba cuiva cunoscut, "Daca nu faci ce vrei, de ce mai zici ca-i viata ta?" (Nimeni Altu' - Miraj) .
Am 18 ani, 18 primaveri de zambete,
de lacrimi
de extaz
de minciuni
de adevaruri spuse
de sentimente
de secrete
de iubiri
de povesti
de dorinte
de vise
de echilibru
de sanse
de balans
de emotii
de stari
de senzatii noi
de aventuri
de iubiri trecatoare
de amintiri
de poze facute
de zambete false
de ironie
de note luate
de asteptari
de blocaje
de lupta
de tradari
de dezamagiri
de fluturi in stomac
de carti citite
de tigari fumate
de nervi
de ciocolata mancata
de flori primite sau oferite
de zambete scurte necunoscutilor
de creioane tocite
de stari de-mai-inalt-ca -cerul
de cuceriri
de casti si muzica la maxim
de plimbari
de ganduri
de versuri
de clipe
18 primaveri de MINE. De persoana care sunt. De omul care am devenit. Am fost speriata la inceput, speriata de realitatea vaga a oamenilor si de normalitatea comporntamentelor lor, de faptul ca taiau in carne vie nu doar prin actiuni ci si prin vorbe, prin faptul ca purtau masti pentru fiecare in parte, pentru ca-si spargeau bulele unii altora. Pentru ca si-au tatuat pe suflet ura. Pentru ca in scurt timp s-au pierdut pe ei insisi si au ramas singuri si confuzi.
