luni, 17 februarie 2014

Societatea din ziua de astazi

O societate flegmatica.


           Traim intr-o societate care  judeca cartile dupa coperta. Care pur si simplu crede ca daca-ti stie numele, iti stie si povestea. Intr-o societate unde daca asculti muzica rock esti considerat "satanist/a". Unde daca porti negru esti "emo". Unde daca iti dai cu ruj rosu pe buze esti considerata "t*rfa".
                 Unde daca iti place culoarea roz si te imbraci cu un tricou/pantalon de culoarea asta esti considerata "pitipoanca", iar daca esti baiat si porti un tricou roz pal esti considerat "gay". 
              O societate care-si traieste viata pe retelele de socializare. Unde un like pe facebook dat de crush-ul tau inseamna "te plac in realitate". Unde daca prietenul/a ta da like altcuiva devii gelos/asa si ii faci scandal. Unde sa fii haterit pe "ask.fm" e la moda. 
                   Unde se merge pe premiza "N-AI 100 DE LIKE-URI, ESTI URAT/A". Unde niste prieteni sau oameni care nu te cunosc prea bine te injura ascunzandu-se dupa un amarat de anonim, simtindu-se bine, cred, hartuind pe cineva pe internet. O societate unde copilele de 12-13 ani sunt ranite in dragoste, pozeaza goale, fumeaza si au aere de vedete. Unde baietii cu sute de like-uri, aprecieri si follow-uri pe Twitter&Tumblr sunt niste "Don Juan-i" si atunci cand sufera de nebagare-n seama pun cate ceva trist in speranta ca fetele o sa sara pe ei cu mesaje de sustinere. 
                     Unde baietii folosesc mai mult fond de ten ca fetele. Unde e super NORMAL sa te faci portocalie la fata din cauza fondului de ten dat in exces, si cu o nuanta, 2 mai inchise. 
                Unde fiecare afon e mare star in muzica iar adevaratii poeti ai strazi nu sunt tratati decat cu indiferenta si putina sustinere morala din partea apropiatilor. Cand fiecare afon are un videoclip cu fete goale si versuri de c*cat, dar totusi, e dat la TV, in schimb, cei care canta versuri din suflet in care-si exprima viata, dragostea si alte alea nu primesc nimic. 
                      O societate in care trebuie sa moara un copil din cauza hartuirii pe internet, hartuirii verbale, mintale, fizice si psihice, ca autoritatile sa intervina. Unde a trebuit sa moara Aura si dnul. Iovan pentru a nu o mai vedea pe Bianca Dragusanu la TV. Unde toti copii de 12-14 ani sunt foarte smecheri daca fug de acasa, daca nu mai sunt virgini si daca fumeaza/se drogheaza.
                   Unde daca ramai la vreo materie esti tare, si e motiv de lauda ca te vezi pe vara cu proful/a respectiva. O societate care vede scoala ca Jilava, insa peste ani realizeaza cat de importanta este. 
O societate care se strica zi de zi, din ce in ce mai mult...





marți, 28 ianuarie 2014

Express Ourselves

Ceva mai diferit de data asta...



Societatea ucide



Oamenii isi bat joc.

Unii nu apreciaza ce au acum, apreciaza numai dupa ce raman fara acel "ceva" 

Ii dai totul si pleaca, ramai doar cu "nimic"
Oamenii te uita.



In viata, trebuie sa sti sa si priezi, nu numai sa castigi.
Cateodata, numai muzica te alina.


Oamenii se schimba



Fa ce vrei, ca oricum te judeca.



Atatea vise intr-un singur om...




Acel moment cand ti se spune ca esti cea mai mare realizare a cuiva...



Cine sa ne mai inteleaga?








 Muzica e tot ce ramane.




Cu fiecare tigare fumata, esti mai aproape de moarte, realizezi?


Acel moment cand ai nevoie de o imbratisare...
Muzica mi-e mama, muzica mi-e tata.




 Oameni falsi.







Sunt motivul tau de a zambi sau motivul tau de a plange?










Intr-o zi am sa ma uit inapoi fara regrete.




Copilaria? Singurul paradis pierdut. De ce ne-am grabit sa crestem? Sa dam piept in piept cu greutatile vietii? De ce toate astea? 



Sunt o visatoare.





Unii raman aici chiar daca pleaca...











Fac ce vreau, cand vreau, ce vreau si stiu ca nu-ti convine...
Fac ce vreau, cand vreau, ce vreau si stiu ca mi-e mai bine! 








Atatea stari, nopti nedormite, lacrimi, cuvinte urate la adresa fiecaruia din partea "societatii", atatia prieteni falsi, atatea zambete false... iar atunci cand mori, toti te iubesc.




Societatea ucide. Societatea judeca, fara sa te cunoasca.







Daca-mi sti numele, nu inseamna ca ma cunosti.





"Ma suni cu numar privat, iti raspund si doar asculti, spune-mi cat mai ai de gand sa minti ca ai incercat sa uiti?"

take me back to August

                  Mi-as dori ca tu sa știi  ca uneori îmi  torn un pahar întreg  de vin și  scriu despre orice îmi  trece prin cap. Scriu c...