-Toamna depresiva

                    Am ars fiecare pod ce-mi scurta drumul spre tine, doar ca sa nu fac o prostie și sa ma întorc în trecut, dar ghice ce? Au rămas drumurile lungi, drumurile presărate cu covoare lungi de frunzele toamnei, printre care noi treceam ținându-ne de mana; acum, totul era presărat cu parfum de disperare și tonuri de gri, de agonie, de tristețe. Nu ma înțelegeam cu corpul meu și alegeam sa merg prin locurile unde noi fusesem cândva, prin locurile în care îmi furai săruturi și-mi șopteai ca ma iubești. Mintea mea zbura la toate acestea, în timp ce pășeam ușor și tărăgănat pe frunze, care păreau ca-și schimbau culorile de galben, rosu și ușor verzui în culori închise ce-mi descriau starea de spirit și făceau ca golul din inima sa se adâncească din ce în ce mai tare.
                   

                    Ma treceau diferite stări și deveneam din ce în ce mai confuza, deoarece peisajul părea la fel de normal ca și-n lunile trecute dar lipsea ceva important - TU. Tu, ținându-ma de mana, încălzindu-mi sufletul cu vorbe frumoase, tu, încercând ciocolata neagra cu frișca de la cafeneaua din colt, în timp ce eu întârziam mereu la întâlniri, tu, încercând sa ma faci sa nu ma simt ca un dezastru, tu, întorcându-mi lumea cu susul în jos doar cu o privire. Vantul bătea și-mi răvășea parul, asa cum tu îmi ravasisei sufletul și începeam din ce în ce mai tare sa cred ca dorul pe care îl simțeam era singurul mod în care îmi puteam demonstra ca tot ce-am avut era real.

-őrültség-

                   

                  Ai vrut de la început sa ai o viata cu mine cum a avut Adam cu Eva, înainte ca ea sa muște mărul,nu? Dragul meu Adam, nimic nu e pentru totdeauna în viata Evei. Unii oameni chiar nu se pot potrivi în viata ta, oricât de mult ai încerca. Trezește-te, bai Adame îndrăgostit! Nimic nu e pentru totdeauna în viata Evei. Poți sa bei cât vrei, Adame, dar degeaba ii dai mesaje Evei când sângele tău se transforma în alcool. Știi prea bine ca nu poți sa bei îndeajuns încât sa ii uiți pe cei pe care i-ai iubit cel mai mult. Ce ne faci acum Adame? Ne pictezi în minte imagini colorate transcrise cu cerneala neagra pe o foaie velina? Nu ascunde faptul ca au fost scrise prima data pe pieptul tău sângerând. Tu ești un exemplu pur ca lucrurile rupte în mii de bucăți sunt la fel de frumoase. Adame, nu-ți mai plânge de mila, căci nimic nu tine la nesfârșit în paradisul primordial al bietei Eve.