Astazi, cred.

                  Am învățat sa aștept. Am învățat sa trăiesc clipa. Sa nu țin cont de timp. Ce e timpul pana la urma, în comparație cu mine, un adolescent nebun? Sunt un adolescent cu cearcăne, treaz 25 din 24. Si ce? Cu ce ma împiedică pe mine acest fapt, acest lucru, TIMPUL sa cred? Eu cred. Astăzi cred în orice. Astăzi pot zbura și nu din cauza vreunei substanțe. Astăzi zbor departe, la fel ca și gândurile mele. Astăzi n-am limite - îmi las sufletul sa plece din camera în care sta ascuns, îl las sa-mi părăsească aorta și sa călătorească oriunde în lume. Acolo unde ii e dorul. Acolo unde n-ajunge trupul. Astăzi cred, cred ca sufletul iți va spune cuvintele pe care mintea le cerne în gura dar limba le tine departe de urechile tale. Astăzi cred ca mâine va fi mai bine. Astăzi cred în mine. Si-n tine. Si-n NOI. Astăzi sufletul mi se va agăța de primul balon găsit pe cer și va zbura ca un lampion plin de gânduri și-ți voi șopti cele mai dulci vorbe. Vorbele pe care inima le dictează. Astăzi cred în iubirea pura, ca acea iubire a unui copil de 3 ani care primește un cățeluș cu fundita roșie cadou de la bunicii care de obicei ii dau ciocolata și bomboane, Genul ala de iubire pura ce aduce pe fetele noastre triste, zâmbete sincere.