"Dragul meu"

"Dragul meu, 

A trecut o vreme. Iti mai amintesti de mine? Da,da, da! Eu sunt, fata micuta, cu care ieseai acum ceva timp. Stiu! E ironic cat de mult ne schimba timpul? Nu, nu m-am mai ingrasat, nici n-am slabit si nici nu mi-am tras o frizura noua si nici nu am mai crescut in inaltime. Ne-am schimbat, noi, noi nu mai suntem "NOI". Nu mai avem aceleasi lucruri in comun, nu mai avem aceleasi scopuri in viata... nu mai traim la fel, aceiasi viata de 2.

Iti scriu fiindca te-am vazut astazi. Erai acelasi om, un om cu o privire verde ce n-o poti uita, fiindca e ca si cum iti taie rasuflarea mereu cand o intalnesti. Erai la fel de frumos si la fel simteam.

Imi batea inima la fel de tare.

Simteam, in acelasi timp cu fluturii si durerea pe care mi-ai lasat-o in suflet.

Mi-ai facut sufletul ruine.

M-ai facut sa nu mai fiu eu.

Stii cum e? Totul parca mi se intorcea inapoi in flash-uri pe retina si durea al naibii de tare. Resimteam primul sarut.

Revedeam locul nostru.

Revedeam primele noastre momente.

 Primele promisiuni.

Primul "te iubesc".

Primele poze trasnite.

Apoi..

Primele lacrimi. 

Primul moment cand m-am simtit confuza.

Primul moment cand am simtit cum sunt rupta in bucati,

Primul moment cand inima mi-era franta.

Primul moment cand mi-am vazut sufletul in ruine.

Prima data cand simteam ca merg si ca fac orice lucru in van.

Prima data cand simteam ca totul e in van.

Prima data cand nu aveam raspuns la intrebari.

Prima data cand toata lumea mi-era data peste cap.

Prima data cand am simtit cum e sa fii singur.

Prima data cand totul se ducea de rapa.

Apoi lacrimi, din nou.

Tristete.

Neliniste.

Nopti nedormite.

Muzica trista.

Zambet fals.

Dar, dragule, n-am sa te presez cu istoria mea, despre cum am dus-o de cand ai plecat. Vad ca zambesti, dar nu-mi zambesti mie, ci fetei care e in spatele meu, care acum alearga spre tine si te cuprinde in brate. Probabil ca in bratele ei iti odihnesti sufletul. Probabil pe ea o iubesti asa cum imi spuneai mie ca ma iubesti, probabil ca bratele ei iti sunt casa, probabil.. probabil! Probabil ce stiu eu? Nu stiu, nu stiu, nu stiu.

Mi-a fost frica sa te pierd, probabil asta ai gasit-o ca fiind slabiciunea mea.

Insa dragul meu, ma tin de promisiunea mea, nu presez aceste ganduri mai mult de atat, ci inchei prin a spune ca privindu-te pe tine, imi vad toata fericirea."